Studioul de teatru IMAGINARIO

Marturisesc aici, de fata cu stelele si copacii, ca maestrii mei desavarsiti sunt copiii. Copiii de grupa mica. De cate ori ii vad, fac ei ce fac, ca eu raman in mirare. Voi aseza pe hartie (cateodata alb inseamna hartie) cateva mirari, inspre posibila bucurie a cititorului. Cea mai frumoasa amenintare. - Daca indraznesti sa te mai atingi de locomotiva mea …te iubesc! Asteptam sa se corecteze. Sa spuna :”Am gresit, voiam sa spun: te urasc sau te snopesc. Imi retrag iubirea, nu am gasit rima potrivita”:)) Fireste, Bogdan a tacut. Spre fericirea mea. Despre spiridusi, numai de bine… Bogdan si Sasha au o discutie serioasa. -Eu stiu foarte multe despre spiridusi, zice Bogdan. Au niste caiete pe care noteaza tot ce fac copiii. Stiu sigur de la doamna care-i face unghiile lu`mama (sau invers: doamna careia mama ii face unghiile; iertare, Bogdan) -Dar ce fac oamenii mari nu se noteaza? intru eu neinvitata in discutie. -Nu, zice Sasha prompt, oamenii mari sunt totdeauna cuminti. -Cum adica s...

- Ai adus papusile? - Mie sa-mi dai Zana! - Ba mia o sa-mi dea Zana! - Eu o vreau, le acopera Sasha pe toate, dupa ce pune stapanire pe sediul papusilor. Din rucsac iese Iepurele (foarte posibil sa fie chiar iepurele lui Nichita cel iesit din tabla) si declara: - Zana zice ca nu vine, ca daca nu va puneti de acord ea nici nu are de gand sa apara. - Bine, bine, se decide Sasha fulgerator. Alexia e prima ca e cea mai mica, Cosmina a doua si eu a treia… Se dau oaresce semne de multumire, numai ca numarul doi sa fie neaparat numarul unu! Dupa o prealabila plonjare in rucsac in interes de consultari, Iepurele anunta ca situatiunea ramane neschimbata: - Nu vrea. Zice ca pana nu se face armonie, nu vine. Cosmina se uita incruntata direct in ochii lui de plastic si striga: - Te spun la Doamne-Doamne! - Ba eu te spun, sare de colo Iepurele cu pantalonii foarte verzi. - Atunci te spun la Georgeta. - Si eu!…Cine e Georgeta? - Georgeta care ne face de mancare. Daca nu se baga Sasha, ...

Pe la 20 de ani, când încă mă pasiona număratul de vârste, îmi părea că am o datorie în a schimba lumea. Cum că eu, cocoțată în vârful vârfului vârfului, trebuie să fac lumii un pustiu de bine si sa o luminez…Apoi m-a atins, vai, intelepciunea de a admite ca sunt prea mica pentru o misiune asa de miscatoare…Apoi nu mai era nimic. Doar mă uitam. Zambeam cand auzeam pe ici colo, un glas care-si asuma schimbarea de directie a universului. Imi aminteam de 20 de ani. Toate pana la Nuca. Nuca avea 3 ani. Vai, o sa-mi strigati, Nuca nu se pune, ca ea nu se constientizeaza ! Nuca se pune. Am zis !Si-acum sa incercam sa desfacem ghemul povestii (cand spui « poveste », cineva undeva se relaxeaza ) : o grupa cu mulţi, prea mulţi baietei de gradinita, vrea sa faca un spectacol. Ma corectez : eu vreau sa fac un spectacol, ei nu prea vor. Au un neastampar al lor care, probabil, vine de departe anume sa-mi demonstreze mie ca nu am si nu am avut vreodata o farama de autoritate in vene. De aceea, la ...