Marturisesc aici, de fata cu stelele si copacii, ca maestrii mei desavarsiti sunt copiii. Copiii de grupa mica. De cate ori ii vad, fac ei ce fac, ca eu raman in mirare. Voi aseza pe hartie (cateodata alb inseamna hartie) cateva mirari, inspre posibila bucurie a cititorului.
Cea mai frumoasa amenintare.- Daca indraznesti sa te mai atingi de locomotiva mea …te iubesc!
Asteptam sa se corecteze. Sa spuna :”Am gresit, voiam sa spun: te urasc sau te snopesc. Imi retrag iubirea, nu am gasit rima potrivita”:))
Fireste, Bogdan a tacut. Spre fericirea mea.
Despre spiridusi, numai de bine…Bogdan si Sasha au o discutie serioasa.
-Eu stiu foarte multe despre spiridusi, zice Bogdan. Au niste caiete pe care noteaza tot ce fac copiii. Stiu sigur de la doamna care-i face unghiile lu`mama (sau invers: doamna careia mama ii face unghiile; iertare, Bogdan)
-Dar ce fac oamenii mari nu se noteaza? intru eu neinvitata in discutie.
-Nu, zice Sasha prompt, oamenii mari sunt totdeauna cuminti.
-Cum adica sunt cuminti?
-Adica nu se bat. Si nu vorbesc urat.
Prin urmare, va rog, oamenilor ce va socotiti mari, nu o dezamagiti pe Sasha.
Fereastra adevarata.De data aceasta, copiii sunt de scoala primara. Ne jucam de-a roboteii.Adica: sculare, spalare,imbracare,servici,acasa, spalare, culcare…Cam ce face omul zilnic automaticeste in majoritatea cazurilor. Copiilor le place foarte tare jocul. Automatul face lucrurile din ce in ce mai repede si incepe sa sara unele activitati pana se rezuma la sculare-culcare. La un moment dat se intampla ceva. O bataie puternica din palme si subiectul “se trezeste”. Muzica se schimba. Omul se descopera, ca si cum se vede pentru prima data. Deschise fereastra si primeste aerul de afara cu nesat (de cand nu am mai folosit cuvantul!) Totul se mimeaza. Insa, surpriza mare! Copiii nu vor sa deschida fereastra imaginara, ci pe cea adevarata. Se bulucesc cu totii sa inspire aerul de afara. Le strig: Ne imaginam fereastra! In timp ce ma incearca lacrima de dragul lor. Cum nu ma asculta ei, cata urgenta in primirea aerului de parca il cunosc pentru prima oara! Rand pe rand, au refuzat sa se prefaca a deschide fereastra.
Si ma gandeam: cand voi fi si eu asa de indaratnica, sa deschid fereastra adevarata?
(Ligia Tonita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu