VORBA BUNA NE ADUNA

Cine nu a trecut prin bucurie atunci cand a gasit o farama din copilaria lui printre cartile de anticariat? Si chiar daca nu sunt carti pe care le-am atins in copilarie, ele par a avea acelasi suflu, daca sunt editate in acea perioada. Simplitatea si inocenta cuvintelor pentru copii se asezau direct pe suflet.

Va voi prezenta in continuare pasaje din cartile descoperite sau regasite si sper din inima ca si copiii de astazi sa simta bucuria pe care eu o incerc si astazi in citirea lor.

CAND PE COPIL IL DOARE UN DEGET…
Stan cade jos din copac si se alege cu un deget stalcit. Ar putea sa se ridice ca si cum nu i s-a intamplat nimic, dar mai tarziu: mamica si bunelul i-au vazut isprava si alearga intr-un suflet spre el.
Stan chibzuieste fulgerator: daca o sa spuna ca nu-l doare nimic, numaidecat o sa incaseze vreo cateva fierbinti. Dar daca o sa spuna ca-l doare, mamica o sa-l jeleasca si el o sa scape ieftin.
Baiatul prinde pe loc a se vaicari.
Mamica se apleaca asupra lui:
- Ce-ai patit,puiul mamei, ce-ai patit? Unde te doare? Ia sa-ti vad mainile, picioarele…
Stanica geme si ii arata degetul care nici nu se inrosise macar.
Mamica se lasa jos pe iarba:
- Of, Doamne, ca era sa mi se rupa inima…
Peste o clipa insa isi revine, sare in picioare, il smuceste pe Stanica de jos si incepe a-i scutura indesat pantalonasii. Ca sa stie el alta data cum sa se catere in copaci.
Mamica se duce. Stanica ramane cu bunelul. Tac amandoi, apoi se pornesc si ei din urma.
- Bunele, da de ce zicea mama ca era sa i se rupa inima? Ca doar nu ea a cazut din copac…
- Asa-i,nepoate, de cand lumea, zice bunelul.
Caci, CAND PE COPIL IL DOARE UN DEGET, PE MAMA O DOARE INIMA

CEL ISTET…
Stan vrea sa-l incerce pe Danut:
- Ia sa-mi spui, Danut, cat o sa ai de tot daca iti dau: doua prasade, o gutuie…
- Trei, raspunde Danut.
- Stai, nu ma intrerupe. Asculta pana la capat: iti dau doua prasade, o gutuie, trei mere si …zece nuci. Cat o sa ai de tot?
Danut tot indoaie cate un deget, misca din buze, dar vazand ca nu-i iese nimic, da din mana hotarat si zice:
-O sa am doua buzunare pline! Hai si mi le-i da!
CUM INTREBI, ASA TI SE RASPUNDE
sau
CEL ISTET DIN FIRE GASESTE ORICAND IESIRE.

CAND DOI SE CEARTA…
Stanica sade bosumflat intr-un capat al cerdacului, iar Danut – in celalalt capat. N-au putut imparti ceva. Buzdugan sta lungit la mijloc cu botul pe labe, isi tese urechile si tot trage cu coada ochiului, cand la unul, cand la altul.
- Tot mai mult tine el la mine, rupe tacerea Danut si scoate o patratica de zahar. Ia sa vezi acusi: Buzdugan, vino-ncoa!
Catelandrul nu se mai astepta rugat a doua oara.
-He-he, la zahar cine nu ti-a veni…Da eu daca-l chem, si la o coaja de paine vine, zice Stanica si scoate un pesmete.
Din doua sarituri Buzdugan a si fost langa Stanica.
Apoi Danut mai scoate o patratica de zahar, iar Stan – o bucatica de covrig.
Buzdugan alearga voios de la unul la altul si habar nu are ca joaca asta a baietilor se cheama cearta.
CAND DOI SE CEARTA AL TREILEA CASTIGA.

MENAJERIA
Intr-o zi, la merginea orasului nostru, s-au oprit multe fiare si pasari salbatice. Au venit si ele sa vada cum e lumea pe la noi. Dar fiindca nu cunosteau bine regulile de circulatie, li s-a spus sa sada cuminti la menajeria lor, ca oamenii au sa vina la ele.

LEUL
Un leu cu chica lunga statea teapan ca o statuie si privea undeva peste capetele noastre.Cand ne-am apropiat de cusca lui, el, fara sa se uite la noi, a strigat ceva intr-o limba necunoscuta si a pocnit din coada ca dintr-un bici ciobanesc. Ne-a dat de inteles, chipurile, ca acum e ocupat si nu poate sa ne acorde atentie. Peste o clipa insa am vazut ca nici nu avea cum sa ne ia un seama – spre cusca venea ingrijitorul care aducea intr-o furca o halca zdravana de carne.

ELEFANTUL
Elefantul se uita la noi cu ochi blanzi ca ai bunelului si dadea din cap,parca ne raspundea la binete. Din cand in cand, tot ridica un picior ca un ciocan pneumatic si batatorea pamantul in jurul lui – se temea sa nu se afunde de mare ce era. Apoi, obosit, isi stergea fata cu urechile, caci nu avea buzunar pentru batista. I-am intins o bomboana, elefantul a luat-o cu trompa si a dat multumit din cap.

HIPOPOTAMUL
Hipopotamul era si el ocupat peste masura: statea tolanit cu gura cascata cat un caus de excavator si muncea din rasputeri. Se caznea sa prinda toti morcovii, pe care abia reusea sa i-i arunce un om cu lopata.

GIRAFA
Girafa se facea ca nici nu ne vede. Sau ca ne socotea prea marunti. Sau ca-i venea greu sa-si indoaie gatul. Mult mai la indemana ii era sa se uite toata vremea la macaraua de peste gard. Cine stie ce s-o fi gandit ea in capusorul ei cel mic: „Uite asta mai zic si eu, mi-ar fi o pereche potrivita”.Imi inchipui ce ochi ar face girafa daca ar baga de seama ca acolo sus in cabina tot un alde noi sade si roteste cum ii vine lui gatul macaralei.

CANGURII
Canguroaica avea un pui atat de mititel, incat nici in brate nu prea avea ce tine. De atata si-a prins poalele sortului in brau, facandu-si un fel de geanta. Cangurasul incapea mult mai bine in geanta aceea. Dar cum m-a zarit , s-a coborat iute si a sarit de vreo cateva ori in jurul mamicai sale. Mi-a aratat, pesemne, ca si el poate merge pe jos,daca vrea. Cand a dat sa urce inapoi in geanta, canguroaica l-a impins usurel la o parte si ne-a privit mandra : „ Ca sa vezi, nici nu am stiut ca am baiat mare de acum.”

STRUTII
Intr-o voliera larga erau numai doi struti ce-si tot masurau locuinta cu pasii. Din cand in cand se opreau sa-si impartaseasca impresiile.
- Nu-i ca in Africa, zicea Strutul. Nici nu ai unde alerga, nici nu ai unde-ti ascunde capul in nisip…
- Ba-i tare bine si aici, ii raspundea Struta, ciugulind poama de pe gardul volierei. Avem ograda noastra, cu viisoara, cu iarba verde. Unde-ti mai trebuie sa alergi si de cine sa te ascunzi in nisip?!
- Si totusi, in Africa e mai bine, ofta Strutul. Ca-i acasa.
Si iar se pornea voliera.

URSULETUL
Un ursulet cu unghiile netaiate manca morcovi nespalati si mormaia de placere. Mamica-sa, ursoaica, era chiar langa dansul, dar nu-i zicea nimic. Se vede ca asa-s deprinsi ei sa manance prin partile lor.

MAIMUTA
Maimuta manca samanta si scuipa cojile jos. O invatase un vlajgan care i-o daduse. Acum, acesta statea in fata ei si radea de dansa. Maimuta, pricepand se vede ca nu-i frumos ceea ce face, i-a aruncat inapoi samanta si i-a intors spatele. Asta mai zic si eu maimuta…

ZEBRA
Zebra statea cu spatele la magarus. Era suparata foc pe dansul. Caci oricat i-ar spune ca ea a venit incoace cu vaporul si de-atata are flanelă de marinar, magarusul flutura din cap si tine una si buna:
- Nu cred. Inadins ti-au facut dungi ca sa te poata deosebi de mine.
Ei, n-o face el pe …magarusul?!

CAPRIOARA SI RINOCERUL
Caprioara se uita in jur cu ochi plini de uimire. Parea sa fi venit incoace nu demult. O fi fiind de prin codrii nostri si nu se dumireste inca unde a nimerit. Pe aproape parca nici nu-i zare de padure, iar animale- cate vrei. Si toate-s, nu stiu cum, ciudate in felul lor. Uite, bunaoara, chiar in cusca de alaturi sta o uratenie de care n-a vazut biata caprioara de cand a venit pe lume. Nici tu porc, nici tu cal…Ai zice ca e bou, dar coarnele i-s pe nas. Cine stie, poate ca asta e o moda noua adusa de pe undeva…
Rinocerul insa, caci despre el este vorba, isi cauta linistit de ale lui. Ca i-au crescut coarnele pe nas? Mare lucru! Inseamna ca acolo li-i locul. Si nu se mai uita el la nicio moda, la nimic.

LUPUL
Lupul cel fioros din povestile bunicii parea acum tare amarat si pipernicit. Cred si eu ca nu se prea simtea in apele lui in vecinatatea leului si elefantului. Cu totul alta treaba ar fi fost, sa zicem, daca s-ar fi ratacit si vreo oita pe aici. Macar aceea, zarindu-i coltii, l-ar fi recunoscut poate de…lup.

CASTORII SI BROASCA TESTOASA
Castorii si broasca testoasa se scaldau in acelasi bazin.
- Ia uitati-va la broasca, a venit cu tot cu casa. Da noi, ah, ce lucru de casuta am lasat acolo pe malul lacului…zise unul plangaret.
- Nu tanji, il ogoi altul. Suntem multi si daca ne apucam, facem si aici o casa.
Acum casa era gata. Castorii truditi stateau intinsi pe mal si se bronzau la soare.
Broasca testoasa se tot invartea pe loc – s-ar fi bronzat si ea, dar cum sa-si lepede casa din spinare?!

(Aurel Scobiala, VORBA BUNA NE ADUNA, Hyperion,1992)

IEPURASUL CEL HAIOS

Iepurasul cel Haios caruia ii place mierea

poveste europeana

Traia odata in padure Iepurasul cel Haios, care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul, dar mierea era favorita lui!
Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. Dar, de cele mai multe ori, trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs, unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia.
La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. "Cineva imi mananca mierea, si am sa-l prind," si-a spus ea.
Doamna Urs a intins o capcana. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului, dar pe marginea lui, astfel incat acesta sa cada cand va fi atins.
Ziua urmatoare, cand Doamna Urs a plecat la vanatoare, Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. Dar cand l-a atins, borcanul a cazut, Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios!
Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste, dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea.
Cand Doamna Urs s-a intors acasa, Iepurasul cei Haios era lipit de podea. "E, si acum sa vedem ce am prins," si-a zis razand Doamna Urs. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa."
Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. A aprins apoi focul in camin, sub oala, si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba.
Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga, dar se lipea tot mai rau. "Oh, daca as putea sa scap de aici, niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand.
Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic, mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. A inceput sa se scurga pe langa urechi, de peste tot, in jos spre labute.
Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior, apoi pe celalalt. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure.
Din acea zi, Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. S-a multumit cu morcovi, spanac si salata ca si restul iepurasilor.