Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2013

Copiii au Cuvantul.

Cuvintele de mai jos rasar dintr-o urgenta. Admiratie si respect pentru cei care isi pun cu adevarat intrebari si pentru adultii care isi incurajeaza copiii sa faca asta. Mesajul lui Dragos mi se pare de o importanta covarsitoare. Pentru fiecare om care nu inrudeste meseria cu pasiunea. Sau libertatea cu legile. " Astăzi matematician, mâine expert în informatică Am descoperit această mașinărie, numită computer, încă de la vârsta de 5 ani. La vârsta aceea, butoanele, beculețele și imaginile animate de pe ecran m-au fascinat. M-au fascinat atât de tare, încât nu am vrut doar să folosesc această invenție, ci să o și perfecționez.  Am fost norocos să descopăr, de-a lungul anilor de școală, că mi-era ușor să înțeleg matematica. Când am aflat că am nevoie de matematică pentru a face performanță în informatică, dragostea pentru matematică s-a transformat în pasiune.  Sper ca în viitor pasiunea mea să devină profesia mea, căci un om împlinit este un om răsplătit pentru c...

Buzunarul cu poezie IV

Soricelul si vrabiuta de Elia David    L-auziţi pe şoricel?  Nuuuu? Ciuliţi urechea bine! - Preafrumoasă vrăbiuţă, Ce mai semeni tu cu mine! Modestă şi cenuşie, Tocmai cum îmi place mie Să mă port  Şi să mă-mbrac. Sigur, tu ai aripioare, Dar şi eu, când voi fi mare O să am. - Ei, nu mai spune,

Cateva cuvinte.

 Ligia Tonita Am crescut. Am cautat. Nu am gasit. Unul cate unul, bifam lucrurile pentru care nu trebuie sa pierdem timpul…si tot cautam…Printre copii, esti cel mai aproape… iti pastrezi prospetimea cautarii. Copiii sunt inspre aducere-aminte de tine….ori sine… Multumesc tuturor copiilor care au ras pana au cazut de pe scaunel, care au venit dupa spectacol si au spus: “Este cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in viata mea(o viata de 3-4 anisori)!”, care mi-au dat in dar, impaturite, trei flori, un soare si iarba verde in triunghi…care intreaba despre Cenusareasa “Cine-i domnisoara?”…care plang pentru ca papusica lor nu joaca si ea in piesa…Am patit la un spectacol sa nu mai simt greutatea papusilor pe care le manuiam…eram aproape de starea de zbor…Pentru ca ei, copiii, iti construiesc locul in care tu sa intri, sa te descoperi si sa te asezi cuminte pe marginea patului: “Ce cald e aicea,la voi!” Spui si nu-ti mai vine sa pleci. Ramai asa, agatat de cer, intr-o doara...