Primii copii cu care lucram. Erau la un afterschool prin zona Domenii. M-am despărțit de ei cu sindromul de emoție galopantă:) Am învățat alături de omuleții ăștia o mulțime de lucruri. (A învăța nu ține de informație de agățat în cui, că dacă vrei să aplici iar ce pretinzi a fi învățat, nu iese. Când lucrezi cu oameni vii după reguli fixe...ies oameni ficși:))) E un fel de stare de vigilență, de întrebare. Corect ar fi să spun că am învățat ce să nu fac:) Copii năzbâtioși. Ajung mai devreme la ei. Ridic din sprâncene când le văd temele la matematică și ei râd și-mi explică. Trei dintre fete au legat prietenie strânsă. Frumos-frumos. Își dăruiesc lucrușoare și sunt foarte amabile, ce mai, îmi crește inima. Începem cursul. Deodată trei pentru una și una pentru trei încep să jignească -n stânga și dreapta. Să vă spun sincer, le priveam cu gura căscată. Mai văzusem eu oameni certându-se, dar acuma pornise de la o prietenie. Spectacolul se desfășura în fața mea și mie îmi dădea târcoa...
Actorie, dezvoltare emoțională, dans contemporan, ateliere creative pentru copii