1.Vulpea
Cumetrica e bolnavă, pare-se/ De-o boală gravă/ Că s-a ascuţit de tot/ De la coadă pân`la bot.// De vreo două luni încoace/ Orice-ai drege, orice-ai face,/ Vânătoarea-i merge prost/ Şi de-aceea …ţine post.// Uite, chiar în astă clipă/ Corbul, iute de aripă,/ Se lăsă pe-o creangă sură/ Cu un boţ de brânză-n gură.// Vulpea-l ia c-un plan subţire:/ - Eşti mai chipeş ca un mire/ Şi, cum m-am convins odată,/ Ai o voce minunată./ Ce ai zice, prin urmare,/ De mi-ai face o cântare?/ (ştii, să-i cadă-mbucătura/ Când o vrea să caşte gura).// Corbul însă o măsoară,/ Îşi ia brânza subsuoară/ Şi râzând îi zice: -Lasă,/ Cânt mai bine după masă!
2.Ceasul şi dicţionarul
După ce şi-a făcut datoria/ La aceeaşi oră matinală,/ Zbârnâindu-şi prelung soneria/ Ca să plece copilul la şcoală,// Ceasul de masă-mpăunat un pic,/ Striga, bătându-se cu limbile-n piept:/ - Din puştiul acesta n-ar ieşi nimic/ De nu m-aş îngriji eu să-l deştept!// Un dicţionar, aflat nu prea departe,/ I -a răspuns cu ironie: - Mde…/ Ascultă, amice, dacă ştii carte,/ Deschide-mă la litera D,// Şi -o să-nţelegi destul de repejor/ (Chiar de nu eşti prea tare la citire)/ Că- ntre „deştept” şi-ntre „deşteptător”/ Există, totuşi,