E ca un fel de scară. N-ai cum să fii la fel. Ieri ai văzut două fetițe cu căciulițe într-un articol de presă, micuțe și pricepute la construit și împletit cuvinte. Azi spectacolele -s gata, cu nedumeriri, mirări, emoții și multă bucurie. Din ele s-au adunat daruri pentru fetițele din Oneaga și pentru colegii lor scrabbliști.
Sper ca undeva, într-un viitor apropiat, să putem încropi un atelier de teatru în acasa voastră. Până atunci, păstrăm legătura prin scrisori și prin joacă (noi mai jucăm scrabble, voi poate veți crea pretext să îmbrăcați în rol și bucurie costumele înmânate cu ajutorul prietenilor de la Știri Botoșani).
Am rămas datori cu un scenariu după cuvintele trimise mesaj de la Oneaga, însă promitem să ne așezăm la imaginat imediat după reînceperea cursurilor, în septembrie. Repetițiile ne-au țintuit destul de bine în rădăcina spectacolului.
La spectacolele din 20 și 21 iunie copiii aveau o altfel de bătaie în inimă, sprijinită pe dar, iar nu pe teama de a se încurca. Atenția a fost deci fixată pe căldură și sperăm ca și publicul să fi simțit aceasta. Spectacolul care a inspirat numele proiectului, ”Miezul lucrurilor”, ne-a dezvăluit cum e posibil ca un om mare să-și recapete inima de copil, după ce un mititel de prinț îi reamintește îmblânzirea. Când repetam scena cu prințul necăjit pe aviatorul prea ocupat cu ”lucruri serioase”, Andrei și Teodora s-au oprit și mi-au dat de veste că se întâmplă un fior în gât la ei. Inima mi-a tremurat un picuț, fericită că asist la asemenea trăire. Mulțumesc, copilași, pentru fiecare repetiție, pentru întrebările și înțelegerea voastră!
Sunt onorată că până și cei mai mici dintre noi au fost parte din proiect și au adus jucăușenia sub formă de ”Mofturi” pe scena teatrului. Au avut uităceli mici, dar nestângace în atmosfera spectacolului. Au reușit să își asume cu succes nuanțe ale jocului teatral, care m-au făcut să cred că am de-a face cu actori serioși. Publicul i-a apreciat pe măsură. Mulțumesc, drăgălașilor!
”Hainele cele noi ale împăratului” s-a bucurat de copii jucăuși, dinamici, peste măsură de veseli. Au repetat cu bucurie și le-a fost destul de greu să nu râdă la atâtea situații comice. Cu spontaneitate și curaj au oferit poveștii cunoscute în toată lumea o amprentă năstrușnică. Mulțumesc, dragilor!
Mai spun mulțumesc mare colaboratorilor mei de soi, Elena Mușat, Beatrice Tudor, George Iacob, pentru că au adus în spectacole căldură, pasiune, ritm și mișcare în armonie. La fel mulțumesc gazdelor noastre de peste an, de la Incubator 107 (am găsit în sfârșit un loc minunat de lucru și vom lungi vizita la voi până cade seara peste curs:) Mulțumesc partenerilor de proiect de la Știri Botoșani, puntea noastră către copiii din Oneaga, cei care vor așeza pionul final al proiectului prin aducerea darurilor strânse în mâinile lor. Mulțumesc celor de la Teatrul de Artă București, care ne iau în casa lor de ceva anișori atunci când vine ora prezentării la public.
Mulțumesc tuturor spectatorilor care au făcut dar pentru copilașii campioni. Am reușit să adunăm și jocuri de scrabble, și rechizite, dar și niscaiva jocuri de echipă, pentru ca aerul de vacanță să se lase cu și mai mare veselie peste ei.
Până revenim cu semne de la Oneaga, începutul de vacanță să iște veselie și lumină peste toți!
Ligia Toniță
