Scena a 4-a: Povestitorul 5,
Momo, Beppo
Pov 5 : -După ce toți prietenii plecau acasă, Momo mai stătea puțin
singură, sub bolta cerului, ascultând marea liniște. Atunci i se părea că șade
în interiorul unei mari urechi, ascultând ce se petrece în lumea stelelor. Avea
impresia că aude o muzică delicată, care îi mergea direct la inimă.
(Se apropie Beppo cu o tăbliță)
Momo: Ce-i asta?
Beppo: Pentru tine. Am găsit-o…Citește!
Momo: Cum?
Beppo: Trebuie să-nveți să citești și să scrii.
Momo: Asta-i cam greu.
Beppo: Vezi tu, Momo…
Momo: Sunt așa de multe cuvinte!
Beppo: E ca și cum…Uneori ai în față o stradă foarte lungă. Ți se pare că
n-ai s-ajungi niciodată s-o străbați…Și atunci începi să te grăbești. Și te
grăbești, te grăbești. Dar strada nu se scurtează. E la fel de lungă ca la
început. Și te agiți și ți se face frică. La urmă ți se taie răsuflarea și nu
ești în stare să mergi mai departe…
Momo: Ce faci atunci?
Beppo: Niciodată nu trebuie să te gândești la toată strada dintr-odată,
înțelegi? Nu la toată strada. Doar la următorul pas. Respir… fac un pas…și
mătur. Respir …fac un pas…mătur. În felul ăsta devine o plăcere. Asta -i
important. Îți faci treaba bine și cu drag. În curând observi că ai măturat
toată strada. Pas cu pas, asta e…P-e-n-t-r-u Mo-mo.
Momo: -M-o-m-o.
Fotografii: Grațiela Albișor.
Comentarii