Treceți la conținutul principal

Atelier de teatru: 5 cuvinte si-o poveste

Fularul magic

A fost odata ca niciodata o printesa numita Melisa. Ea era inchisa intr-un turn la marginea orasului de Calindor, un elf rau care o furase de la parintii sai. Ea era trista, iar singura sa prietena era veverita Tina care locuia in copacul de langa turn si din cand in cand ii mai aduce Melisei alune si afine din padure. Cele doua sunt foarte bune prietene si vorbesc in fiecare seara. Intr-o zi, Calindor ii aduse printesei cinci saci plini fiecare cu lana si a pus-o sa croseteze un fular lung care sa ii tina cald lui atunci cand va veni iarna. Imediat ce Calindor pleca pleca, melisa o chema pe Tina si ii spuse:
- Ma apuc sa crosetez fularul, iar atunci cand va fi gata, o sa il lasam in jos si o sa fugim in parcul statuilor. Acolo este o poarta magica, care duce spre taramul meu. Esti de acord?
- Desigur, dar eu unde o sa locuiesc?
-Cu mine in castel! Mama, tata, eu si surorile mele o sa te ingrijim si o sa te iubim. Si o sa ne plimbam amandoua cu iahtul regal pe Oceanul Indian. O sa ne distram de minune. Deci esti de acord? Te rog spune da!
- Bine, sunt de acord, dar acolo aveti copaci si veverite?
- Desigur, si acolo mai am o gramada de animale si o umbrela magica ce te duce unde vrei tu in viitor.
- Si atunci de ce nu o folosesti acum?
- Pentru ca e la mine in palat. Gata, am terminat fularul, hai sa fugim, Calindor doarme.
Atunci au plecat amandoua si au ajuns in care locuiau parintii Melisei.Amandoua au fost foarte fericite, iar povestea s-a sfarsit si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Si am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna.
(Cristina Melinceanu,11ani)

Fantana magica
Traia odata un imparat care avea trei baieti. In gradina imparatului era o fantana la care nu puteai sa ajungi. Baietii cei mai mari au incercat,dar au esuat.Al treilea a incercat si el. A ajuns in zbor in gradina palatului, pe spatele unui dragon. Odata ajuns, s-a facut nevazut dupa un scaun de langa fantana. Soarele si luna stateau impreuna pe cer. Cand fiul cel mic a incercat sa atinga fantana, aceasta a intrat in pamant. Bietul baiat a ramas trist. Munca lui nu a fost rasplatita cu nimic.
(Octavian Manea, 13 ani)
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Buzunarul cu poezie IV

In varful picioarelor (Jesus Lopez Pacheco) In varful picioarelor - soarele. In varful picioarelor - luna, inalta, in varful picioarelor - o fetita cum nu cunosc alta. In varful picioarelor fetita coarda o sare Sta si- o priveste toata lumina din soare. In varful picioarelor - soarele, in varful picioarelor - luna - hai una, hai doua, hai doua, hai una. Tara de azur (Vasile Nicolescu) Deschizand cartea cu poze colorate si lipind-o de fereastra expresului, copilul striga fericit: "Priviti si voi lumea, dragii mei, minunati-va!" Si fluturii, iepurii, pisica si cainele, mingea si scara, galetusa, penele colorate pornira in zbor
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cursul de artă dramatică Imaginario: 19 septembrie 2026- 12 iunie 2027

            De 19 ani am lucrat la peste 70 de spectacole,  construite pe texte dragi copiilor:  *pline de miez (”Momo”, ”Profetul”, ”Cutia cu lumină”, ”Magazinul cu jucării”, ”Jurnalul lui Adam și al Evei”, ”Clișeu”, ”Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama”);  *pline de năstrușnicii (”Habarnam și bagheta magică”, ”Pippi Șosețica”, ”Trei fapte bune la rând”, ”Iar am necazuri, copii!”, ”Bomboana educativă”, ”La drum, Apolodor”, ”Mai departe de hârțoagă”, ”Ludice”, ”Țara celor o mie și una de mendre”, ”Cutia cu vise”, ”Ziua când a fugit Somnul”, ”Povestea regelui supărat pe clovn”, ”Bim! Bam! Buf!”...) ;  *muiate în energia poveștilor nemuritoare (”O poveste cu scufiță”, ”Cine-i mai frumoasă?”, ”Motanul încălțat”, ”Dumbrava minunată”, ”Fetița care s-a jucat cu foarfeca în cartea cu povești”, ”Iedul cu trei capre”, ”Prințesa și porcarul”, ”Fata moșului cea cu minte”) .            Tot așa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Atelierele Creative Imaginario IV: Povestea semnelor cu Monica Andrei Coconu, 3 martie 2018

Monica Andrei Coconu este profesoară de engleză la British Council. Dar nu în calitatea aceasta am invitat-o. Ci pentru că Monica e printre puținii oameni mari care învață tot timpul și se minunează. M-au mirat și pe mine săpunurile cu tot felul de mirosuri și forme, făcute de ea, cremele fine și pline de prospețime pe care a învățat să le facă în căminul ei. Am chemat-o anul trecut să ne arate cum e cu săpunul, dar mi-a explicat că nu e treabă de copii. Când am văzut că acum și-a cusut o ie întreagă cu mânuța ei, vă închipuiți că iar am început să mă leg la vorbă cu ea:) Uite că a acceptat! ”Un atelier pentru mâini harnice și iubitoare de povesti. Vom coase povești cu semnele noastre românești și trainice. Povesti despre cer, pământ，ape și viata noastră cu ele. Vom desena semnele pe un tricou (pe care vă rog să-l aduceți de acasă) și le vom coase conturul cu lănțișor. Curajoșii să aibă măcar 8 ani și să vină cu răbdarea la ei. Eu sunt abia de un an îndrăgostită de cu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe