Treceți la conținutul principal

A fost bine?

Sâmbăta de ieri. Râdeau cu gura până la ureche. Hârjoneală. Pornisem de la un joc ”orice în afară de asta” - alegi un obiect și -i dai orice altă valoare decât cea pe care-o are. Pe urmă încropea fiecare câte o situațiune în care să apară moț obiectul cu pricina. La al treilea scenariu imaginat de ei nu-și pot stăpâni râsul. Știm cum e, noi, adulții, râdem întâi ca să n-o facă altul înainte și să ne doară. Râdem până uităm ce am vrut să ascundem. (Există râsul dinlăuntru și cel dinafară - acum ne referim la al doilea:). Se râdea și-aici. Pe urmă se zâmbea. Și pe urmă au uitat de ei. Totul devenea serios și atât de fragil că -ți venea lacrima. Când s-a terminat, arătau ca ieșiți din vis.
În astfel de momente, cui îi pasă de aprecierea cuiva? Atât de plină s-a făcut clipa, și mirarea așa de prezentă, că -ți apar indiferente și depărtate vorbele ”a fost/n-a fost bine”. Tu o știi singur dintr-un loc în care nu încape îndoiala. Știi că ai în tine acea încărcătură, că nimeni n-o poate lua și te mișcă mai tare decât toate febe-urile.

Duminica de azi. Am avut temă să inventăm un joc nou și nemaijucat. Ana a scos un săculeț și a zis :” Aici am diferite forme. Alegeți una, cu ochii închiși și găsiți-i o rimă.” Eu am tras o lună galbenă, mică. Altul o floare. Și rimele au început a aluneca printre degete și pe mine mă umplea bucuria.

A trăi înseamnă să fii deschis necunoscutului.
A iubi înseamnă să fii deschis necunoscutului.

Copiii sunt un veșnic necunoscut. Imprevizibili. Imponderabili. Minunabili.

MULȚUMESC.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Buzunarul cu poezie IV

In varful picioarelor (Jesus Lopez Pacheco) In varful picioarelor - soarele. In varful picioarelor - luna, inalta, in varful picioarelor - o fetita cum nu cunosc alta. In varful picioarelor fetita coarda o sare Sta si- o priveste toata lumina din soare. In varful picioarelor - soarele, in varful picioarelor - luna - hai una, hai doua, hai doua, hai una. Tara de azur (Vasile Nicolescu) Deschizand cartea cu poze colorate si lipind-o de fereastra expresului, copilul striga fericit: "Priviti si voi lumea, dragii mei, minunati-va!" Si fluturii, iepurii, pisica si cainele, mingea si scara, galetusa, penele colorate pornira in zbor
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cursul de artă dramatică Imaginario: 19 septembrie 2026- 12 iunie 2027

            De 19 ani am lucrat la peste 70 de spectacole,  construite pe texte dragi copiilor:  *pline de miez (”Momo”, ”Profetul”, ”Cutia cu lumină”, ”Magazinul cu jucării”, ”Jurnalul lui Adam și al Evei”, ”Clișeu”, ”Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama”);  *pline de năstrușnicii (”Habarnam și bagheta magică”, ”Pippi Șosețica”, ”Trei fapte bune la rând”, ”Iar am necazuri, copii!”, ”Bomboana educativă”, ”La drum, Apolodor”, ”Mai departe de hârțoagă”, ”Ludice”, ”Țara celor o mie și una de mendre”, ”Cutia cu vise”, ”Ziua când a fugit Somnul”, ”Povestea regelui supărat pe clovn”, ”Bim! Bam! Buf!”...) ;  *muiate în energia poveștilor nemuritoare (”O poveste cu scufiță”, ”Cine-i mai frumoasă?”, ”Motanul încălțat”, ”Dumbrava minunată”, ”Fetița care s-a jucat cu foarfeca în cartea cu povești”, ”Iedul cu trei capre”, ”Prințesa și porcarul”, ”Fata moșului cea cu minte”) .            Tot așa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Atelierele Creative Imaginario IV: Povestea semnelor cu Monica Andrei Coconu, 3 martie 2018

Monica Andrei Coconu este profesoară de engleză la British Council. Dar nu în calitatea aceasta am invitat-o. Ci pentru că Monica e printre puținii oameni mari care învață tot timpul și se minunează. M-au mirat și pe mine săpunurile cu tot felul de mirosuri și forme, făcute de ea, cremele fine și pline de prospețime pe care a învățat să le facă în căminul ei. Am chemat-o anul trecut să ne arate cum e cu săpunul, dar mi-a explicat că nu e treabă de copii. Când am văzut că acum și-a cusut o ie întreagă cu mânuța ei, vă închipuiți că iar am început să mă leg la vorbă cu ea:) Uite că a acceptat! ”Un atelier pentru mâini harnice și iubitoare de povesti. Vom coase povești cu semnele noastre românești și trainice. Povesti despre cer, pământ，ape și viata noastră cu ele. Vom desena semnele pe un tricou (pe care vă rog să-l aduceți de acasă) și le vom coase conturul cu lănțișor. Curajoșii să aibă măcar 8 ani și să vină cu răbdarea la ei. Eu sunt abia de un an îndrăgostită de cu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe