Sau "Despre educatie". De J. Krishnamurti. Am cumparat-o acum un an si nu m-a certat ca am ignorat-o. Asa sunt ele, cartile, cuminti. Insa astazi, dupa ce ochii mei din spatele ochilor au recunoscut in ea lucruri de care le era tare foame si sete, astazi vreau sa va fac cunostinta.Ca intre prieteni. Si pentru ca nu imi place sa vorbesc despre, atata timp cat ea insasi se poate prezenta mult mai bine decat as incerca eu, ma retrag in varful picioarelor si va las singuri.
"Nu exista un sfarsit in ce priveste educatia. Nu este ca si cum ai citi o carte, ca si cum ai trece un examen si ai terminat cu instruirea..
"Cand invatati mai bine? Incercati sa va observati uneori si sa urmariti modul in care invatati. Dvs invatati mult mai bine daca n-aveti frica, daca
nu sunteti amenintati cu autoritatea, daca nu sunteti in concurenta cu unul dintre colegii dvs. Atunci mintea va devine extrem de vie. Asa ca problema care se pune atat pentru profesor cat si pentru elev, este de a invata fara presiunea autoritatii, de a dobandi cunoastere fara a perverti sau nauci creierul, si de a elimina frica. Vedeti problema? Pentru a invata nu trebuie sa existe conformare, nici autoritate, dar trebuie totusi sa dobanditi cunoastere. A combina toate acestea fara a deforma creierul, aceasta este solutia. Iar cand veti fi mari, cand veti trece examenele si va veti casatori, veti putea intampina viata cu prospetime, fara frica. Atunci veti invata despre viata tot timpul; nu doar interpretand-o cu sabloanele dvs. Atunci viata va avea un inteles extraordinar."
"Calitatea pe care trebuie s-o aiba copilul este cea mai inalta forma de sensibilitate. Sensibilitatea este inteligenta; ea nu vine din carti.Daca dvs va irositi patruzeci de ani invatand matematica, dar nu puteti privi acele flori, nu puteti privi cerul albastru, sunteti deja mort. Daca sunteti sensibil, ceea ce este cea mai inalta forma a inteligentei, atunci puteti privi acele flori si sa studiati matematica totodata. Daca exista o miscare a acestei inteligente, ea va acoperi ambele domenii. Ei bine, cum vom crea noi, ca profesori, acea miscare a sensibilitatii in copil?"
"In afara de a-i da copilului informatii, cum ii veti arata ca lumea nu inseamna doar imediatul, ca exista alte lucruri cu mult mai importante? Intai, dvs si cu mine trebuie sa le simtim...Eu trebuie sa ard pentru ele si daca ard, cum voi putea comunica trairea mea fara a influenta copilul? Pentru ca daca il influentez, eu distrug copilul; il fac sa se conformeze imaginii pe care o am. Asadar, trebuie sa realizez ca desi eu simt toate acestea foarte puternic, in relatia mea cu elevul, oricat ar fi el de tanar, nu trebuie sa incurajez o atitudine si o actiune imitativa. Asta este foarte greu Daca eu iubesc pe cineva, vreau ca el sa fie deosebit, sa priveasca viata, sa simta frumusetea pamantului. Ii pot arata toate acestea fara sa il influentez, fara sa dau nastere instinctului imitativ?"
"Asadar, care este functia educatiei? Exista o anumita metoda de educare? Dvs il invatati pe elev o anumita tehnica pentru ca el sa devina competent si, in chiar aceasta competenta, sa dezvolte un sentiment de ambitie? Invatandu-l o tehnica folositoare pentru obtinerea unei slujbe, il impovarati in acelasi timp cu tot ce implica succesul si frustrarea. El vrea sa aiba succes in viata, dar de asemenea vrea sa fie un om pasnic. Intreaga lui viata este o contradictie. Si cu cat este mai mare contradictia, cu atat este mai mare incordarea. Acesta este un fapt. Ii oferiti elevului o tehnica si in acelasi timp dezvoltati in el acest dezechilibru, aceasta contradictie extrema care duce la frustrare si disperare. Incat intrebarea este: puteti sa-l ajutati sa nu fie impins in contradictie? Va fi impins in contradictie daca nu-l ajutati sa iubeasca lucrul pe care il face."
Comentarii