Exercitiu de inocenta II

Imaginati-va cat de bucuroasa am fost cand am gasit intr-un anticariat o carte care nici nu stiam ca exista, un fel de abecedar cum mi-ar placea mie sa reinvat acum pe litere. "Carte de citire, carte de iubire nu inlocuieste Abecedarul si e mai mult o carte de iubire marturisind credinta autorilor ca scriind pentru si despre copii si copilarie, ei isi continua o fericita varsta de mirari si incantari, de poezie si vis..." zic Nichita Stanescu si Gheorghe Tomozei intr-un coltisor tipografic. Cu mare drag, voi transcrie aici cateva povestioare de litere, pline de farmec, mai usor de pronuntat de cei care nu au rabdare sa se descocostarcareasca:)

A- Amintiri din vacanţă Am ajuns la maica mare, la ţară, alaltăieri. Albe şi albastre erau apele Amaradiei. Alături de ele alunii, arinii şi agrişii printre care într-o altă vacanţă ne-am jucat de-a ala-bala-portocala ne apărau de arşiţa amiezii de vară. Alăutele arborilor alungite asupra arăturilor cântau aromitoare armonia amurgului. Hoinăreala abia începea. -A venit şi vara-mea Ana? -A!

B- Basmul cu moşul şi cu baba - Bunico, spune-mi basmul cu moşul şi cu baba! - Bine, băiete. A fost cândva, când buburuza era cât barza din baltă şi balaurii se bălăceau în bulboane cu bibanii, un moş şi o babă. Moşul avea barba bogată, ca de berbec, iar băboiul îl bodogănea bâzâind ca un bondar bosumflat: „ Bărbate, bine-ar fi să macini boabele până bat putineiul şi bag bunătate de barabule în cuptor!” „Ba, a zis moşul, burzuluit, nu vreau bucate, azi vreau să beau o bărdacă de Băbească din butoiul prăfuit sub boltă, în beci!”

D- De la Dor Împărat - Dincolo de dumbravă dudul e doldora de dude, dovlecii dorm dedulciţi de somn, iar dropiile desenează dantele sub dunga depărtării, domoale! - Vorbeşti în dodii, dragă Dane, duzii şi dovlecii cei durdulii nu dau rod dintr-o dată! Numai în cartea de poveşti e aşa: dulcea brânduşă e soră ci dediţeii şi dragaveiul cu dafinul. Numai acolo mărul domnesc se logodeşte cu cireaşa de mai, dalba odraslă a lui Dor împărat şi spre slava lor lăutarii dibaci îşi duduie duşumelele!

F- Farmecul iernii Fulgi de zăpadă fug alungaţi de frig, făpturi fâlfâitoare ca fluturii. In casă, butuci de fag ard în foc, topind florile de ger din fereşti cu fum fierbinte mirosind a fâneţe şi a fagure. Intorc filele ferfeniţite ale cărţii şi prefac literele în felurite fiinţe: iată o fată înfofolită în fote fluturând, gata să înfrunte fulgerele furtunii. Fermecat, mă fofilez şi eu
în urma lor…

H- Haplea vine şi hăpăie halvaua Haplea vine şi hăpăie halvaua! De sete bea un eleşteu, matahala, şi în cămara lui e o mare harababură. Nici nu are habar de câtă hrană a adunat, hălci de carne fierte în hrean, şunci hăcuite, afumate la horn, hartane, hribi şi saci cu hamei. Huzureşte hămesitul cu hamsii şi cu hrişcă. Nu e hoţ dar hotărât că e o hahaleră. Poartă harapnic, zdupăie-n horă hapsânul, goleşte halbe şi-n casa lui e mereu hărmălaie: heretele se hârjoneşte cu hârciogul şi vulpea cu hipopotamul!

J- Jocul cu Jupân Cotoi Jocul se joacă aşa: se ia o mică javră de pisoi, cu coada- jordie, cu gheare de jar şi cu ochii numai pe jumătate deschişi. Javra cea jalnică e la început de jucărie, mai apoi devine Jupân Cotoi, stăpân peste tot ce-l înconjoară, jur-împrejur. Jigodia judecă jalbe şi dă pedepse, jefuieşte cămările (papă jumările) şi jinduieşte jambonul din cui. Când doarme sforăie de parcă -ar trage la jug. Când doarme e iarăşi de jucărie…

N- Namila din film N-ar fi nimerit să nu povestesc despre filmul ce ne-a plăcut nouă. Era unul numai pistoale, o namilă, cu năframă la gât şi nădragi peticiţi care avea un cal ce n-a văzut nutreţ din războiul nord contra sud. Sub un nuc s-a găsit cu un negru nenorocos. Ia şi tu, negrule, i-a zis şi i-a dat să bea nişte băutură dintr-un bidon. Pe urmă s-au luat la pumni, dar a fost nul, n-a bătut nimeni şi noaptea s-au dus la o cantină unde au tras pistoale şi-a apărut o domnişoară cu care namila a făcut nuntă. Pe urmă ningea, namila muncea agricol şi domnişoara făcea mulţi copii…

P- Părinţii Părinţii mei n-au pereche pe lume.Tata e ca paltinul, lângă pârâu, ori ca pluta puternic înfiptă pentru o mie de ani în pământ. Mama are mâinile ca de pâine, par fără putere, dar ele pot fi pernă pentru prunci ori prag de piatră sub talpa casei. Are mers de pasăre, părul ei îmi apare ca plantele plutitoare, împovărate de plânsul petalelor, ochii ei sunt pace adâncă…Prin degetele ei picură fluturi pâlpâitori…