Treceți la conținutul principal


      "Dupa cum se spune: "Toate cele bune!" sau "Sa va fie de bine!" sau "Cine stie!'" tot astfel se spunea în toate împrejurarile posibile: "Du-te la Momo!" De ce oare? Poate ca Momo era nemaipomenit de desteapta încît era în stare sa dea fiecaruia un sfat mintos? Gasea ea întotdeauna cuvintele potrivite daca cineva avea nevoie de mîngîiere?
Avea putinta sa formuleze cîte a judecata dreapta si înteleapta? Nu, la toate acestea Momo se pricepea tot atît de putin ca si oricare alt copil. Poate ca Momo se pricepea la ceva ce le dadea oamenilor o buna dispozitie? Stia de pilda sa cînte cu un glas deosebit de frumos? Sau stia sa cînte din vreun instrument? Sau ― avînd în vedere ca locuia într-un soi de circ ― stia chiar sa danseze sau sa prezinte exercitii acrobatice? Nu, nu era vorba despre asa ceva. Poate ca stia sa faca farmece? Cunostea vreo formula magica prin care dispareau toate grijile si necazurile? Se pricepea sa ghiceasca în palma sau sa prezica în vreun fel viitorul? Nu, nimic din toate acestea.
       Ceea ce stia sa faca micuta Momo ca nimeni altul era: sa asculte. Poate ca unii cititori vor spune ca asa ceva nu-i nimic deosebit, orisicine stie sa asculte. Este însa o eroare. Numai foarte putini oameni stiu cu adevarat sa asculte. Iar modul cum stia Momo sa asculte era cu totul fara seaman. Momo stia sa asculte astfel încît prostilor le treceau dintr-o data prin minte idei foarte destepte. Nu deoarece ea ar fi spus sau ar fi întrebat ceva ce sa-i sugereze celuilalt asemenea idei, nu, fetita sedea doar acolo si asculta cu toata atentia si toata simpatia, privindu-l pe celalalt cu ochii ei mari, negri iar el simtea cum dintr-o data iau nastere în el ideile despre care nu banuise niciodata ca ar zacea în sinea sa. Momo se pricepea sa asculte astfel încît oamenii nehotarîti si nedumeriti se lamureau dintr-o data foarte clar stiind ce vor. Sau cei sfiosi se simteau brusc nestingheriti si îndrazneti. Sau cei nenorociti si amarîti deveneau voiosi si plini de sperante.
        Iar daca cineva credea ca si-a gresit viata întru totul, ca a fost lipsita de sens si ca el e unul printre milioane si n-are nici o importanta, putînd fi înlocuit tot atît de lesne ca si un vas spart ― ducîndu-se si povestindu-i toate micutei Momo, îsi dadea seama în mod misterios, înca în timp ce vorbea, ca se înselase amarnic, ca printre toti oamenii el nu exista decît o singura data, exact asa cum era, si ca tocmai de aceea era important pentru întreaga lume, în felul sau special.
       Într-un asemenea fel stia Momo sa asculte!"
(Momo, de Michael Ende)
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Buzunarul cu poezie IV

In varful picioarelor (Jesus Lopez Pacheco) In varful picioarelor - soarele. In varful picioarelor - luna, inalta, in varful picioarelor - o fetita cum nu cunosc alta. In varful picioarelor fetita coarda o sare Sta si- o priveste toata lumina din soare. In varful picioarelor - soarele, in varful picioarelor - luna - hai una, hai doua, hai doua, hai una. Tara de azur (Vasile Nicolescu) Deschizand cartea cu poze colorate si lipind-o de fereastra expresului, copilul striga fericit: "Priviti si voi lumea, dragii mei, minunati-va!" Si fluturii, iepurii, pisica si cainele, mingea si scara, galetusa, penele colorate pornira in zbor
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cursul de artă dramatică Imaginario: 19 septembrie 2026- 12 iunie 2027

            De 19 ani am lucrat la peste 70 de spectacole,  construite pe texte dragi copiilor:  *pline de miez (”Momo”, ”Profetul”, ”Cutia cu lumină”, ”Magazinul cu jucării”, ”Jurnalul lui Adam și al Evei”, ”Clișeu”, ”Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama”);  *pline de năstrușnicii (”Habarnam și bagheta magică”, ”Pippi Șosețica”, ”Trei fapte bune la rând”, ”Iar am necazuri, copii!”, ”Bomboana educativă”, ”La drum, Apolodor”, ”Mai departe de hârțoagă”, ”Ludice”, ”Țara celor o mie și una de mendre”, ”Cutia cu vise”, ”Ziua când a fugit Somnul”, ”Povestea regelui supărat pe clovn”, ”Bim! Bam! Buf!”...) ;  *muiate în energia poveștilor nemuritoare (”O poveste cu scufiță”, ”Cine-i mai frumoasă?”, ”Motanul încălțat”, ”Dumbrava minunată”, ”Fetița care s-a jucat cu foarfeca în cartea cu povești”, ”Iedul cu trei capre”, ”Prințesa și porcarul”, ”Fata moșului cea cu minte”) .            Tot așa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Atelierele Creative Imaginario IV: Povestea semnelor cu Monica Andrei Coconu, 3 martie 2018

Monica Andrei Coconu este profesoară de engleză la British Council. Dar nu în calitatea aceasta am invitat-o. Ci pentru că Monica e printre puținii oameni mari care învață tot timpul și se minunează. M-au mirat și pe mine săpunurile cu tot felul de mirosuri și forme, făcute de ea, cremele fine și pline de prospețime pe care a învățat să le facă în căminul ei. Am chemat-o anul trecut să ne arate cum e cu săpunul, dar mi-a explicat că nu e treabă de copii. Când am văzut că acum și-a cusut o ie întreagă cu mânuța ei, vă închipuiți că iar am început să mă leg la vorbă cu ea:) Uite că a acceptat! ”Un atelier pentru mâini harnice și iubitoare de povesti. Vom coase povești cu semnele noastre românești și trainice. Povesti despre cer, pământ，ape și viata noastră cu ele. Vom desena semnele pe un tricou (pe care vă rog să-l aduceți de acasă) și le vom coase conturul cu lănțișor. Curajoșii să aibă măcar 8 ani și să vină cu răbdarea la ei. Eu sunt abia de un an îndrăgostită de cu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe