Inelul fermecat
Personajele:
Regele
Povestitorul
Pictorul
Inteleptul
Regele: A venit?
Povestitorul: Cine?
Regele: Cum cine? Pictorul.
Povestitorul: Nu, Maria Ta. A
fost odata un rege nerabdator.
Regele: Pai spune-I sa vina mai iute.
Povestitorul : Foarte
nerabdator. Indata, Maria Ta…(intra
pictorul)
Pictorul: Inaltimea Ta…
Regele: Fii atent, vreau sa-I pregatesc o surpriza reginei. (vrea sa-I spuna un secret, apoi se
intoarce pe scaun si il cheama pe pictor aproape de el). Uite, fa un
portret dupa imaginea asta…sa vezi ce incantata o sa fie….in sfarsit !
Pictorul : Cand sa fie gata, Inaltimea Ta ?
Regele : Cum cand ? Acum ! Nu pleci de aici pana nu termini.
(Pictorul incepe treaba, insa regele tot
il intrerupe si-l intreaba daca a terminat. Povestitorul ii priveste plictisit)
Povestitorul : Foarte
foarte nerabdator.
Pictorul : E gata, Maria
Ta.
Regele: Ia sa vad. Minunat.
Povestitorul: Regele era
incantat…
Regele: Superb. Nemaipomenit.
E chiar mai frumoasa decat in realitate.
Povestitorul: Foarte
incantat…
Regele: Acum du-te si spune-I
reginei sa vina numaidecat. Avem o problema urgenta legata de prim-ministru…Ai
plecat ?
Pictorul : Imediat.
Regele : Ah, in sfarsit o s-o vad pe regina fericita. (povestitorului) Doar stii cat de greu e
de multumit.
Povestitorul : Aaa…
Regele : Cum adica « aaa » ?
Povestitorul : (luand pozitia de
drepti)Cum zice Maria Ta.
Regele : Fireste. (intra regina
cu un aer deranjat)
Regina : Pentru ce m-ai deranjat ? Ce e cu primul ministru ?
Regele : Inchide ochii.
Am o surpriza pentru tine.
Regele: Ah…nu mai suport.
Povestitorul : Regele era suparat.
Regele : Niciodata nu e multumita. M-am saturat! Ce sa fac? Nu pot sa
divortez ca-s rege. (tipa la povestitor) Ce sa fac ? …(se plimba agitat)
Povestitorul :…foarte suparat.
Regele : Am gasit ! Unde e marele dregator ? Sa vina marele
dregator ! (povestitorul se ridica
in picioare) A , tu erai ! Asculta cu atentie ce am de spus. Eu,
regele, as vrea sa fiu mereu un exemplu pentru supusii mei…si uite si tu, cum
ma schimb dupa cum bate vantul…as vrea sa fiu puternic si netulburat…Uneori mi
se intampla sa fiu trist si posomarat pentru…
Povestitorul : Uneori mai des.
Regele : Ce-ai spus ? In fine…Alteori o bucurie neasteptata ma
duce intr-o stare de euforie neobisnuita…Toate astea nu prea ma multumesc.
Parca sunt o aschie purtata de valurile sortii. Asa ca am hotarat : vreau
o amuleta care sa ma puna la adapost de toate aceste toane si stari sufletesti,
si de alea triste si de alea vesele.
Povestitorul : ( tare) Cine poate
sa faureasca o amuleta care sa tina pe Maria Sa departe de tristetile si
bucuriile mari, sa vina imediat la Curte ! (ton normal) Dar toti vrajitorii se dadura in laturi, unul dupa
altul. Stiau sa faca amulete de toate felurile pentru toti naivii care veneau
la ei, dar sa duci de nas un rege nu era un lucru usor. Asa ca…(vine un intelept, care vrea sa intre)
Ce faci ?
Inteleptul : Intru la Maria Sa.
Povestitorul : Fugi, nenorocitule ! o sa-ti taie capul !
Inteleptul : Stiu ce fac…Onoare Mariei Sale.
Regele : Lasa formalitatile ? Ei ?
Inteleptul : Maine iti voi aduce un inel fermecat. Cand te vei uita la
el, daca vei fi trist, te vei bucura, iar daca vei fi euforic, indata te vei
linisti. Va fi de-ajuns sa citesti cuvintele magice scrise pe el.
Regele : Minunat ! Exact ce-mi trebuie ! Grabeste-te !
Povestitorul : Regele era foarte…
Regele: Nerabdator, mda…(inteleptul
lucreaza la inel in atelier apoi il daruieste regelui)” Si aceasta va
trece”.
Inteleptul : Si aceasta va trece.
Povestitorul : Si aceasta va trece.
(intra regina nervoasa)
Regina : Auzi…
Toti : Si aceasta va trece !
(adaptare scenica: Ligia Tonita, dupa povestirea "Inelul fermecat" de Bruno Ferrero)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu